Ionel Melinte poartă numărul 15 la echipa națională și a fost unul dintre marcatorii meciului cu Argentina (3 lovituri transformate, 2 ratate). Are 24 de ani și este una dintre marile speranțe ale rugby-ului românesc.
De cîteva zile este componentul echipei franceze LE RUGBY CLUB HYÈRES LA CRAU CARQUEIRANNE, din campionatul Federale 1, a patra ligă. Adică imediat după testul România-Argentina, 17-24, desfășurat sâmbătă seara pe stadionul Arcul de Triumf.
Gruparea, la care mai joacă și românii Andrei Gorin și Costel Burtilă, are ca obiectiv promovarea. Contractul este semnat pe un sezon, cu drept de prelungire pe încă unul.
Ionel Melinte era legitimat la SCM Timișoara de două sezoane, după ce bifase alte două la CSA Steaua. Este produs al școlii de rugby Cleopatra din Constanța.
„Rugby-ul l-am început la liceu, la 14 ani. Eu sunt de loc dintr-o comună de lângă Constanța. Am avut mare noroc când am fost selectat pentru că antrenorul Mocanu, cel care a avut grijă de noi întâi, ne-a învățat ABC-ul rugby-ului, abia apoi ne-a băgat la joc. Cum să placăm, cum să stăm pe teren și așa mai departe.
Totul s-a parcurs normal, nu rapid. Sigur că e mai bine să începi acest sport cât mai devreme. Când m-am apucat de rugby nu știam nimic de acest sport. Dar nimic”, a declarat pentru ProSport Ionel Melinte.
Jucătorul naționalei antrenate de Andy Robinson a explicat de ce a ales Franța. „Dacă mâ gândeam la bani, rămâneam în Superliga noastră. Aș fi câștigat mai mult în România, dar vreau să mă dezvolt. Mă motivează să plec pentru că simt că pot mai mult.
Aici nu am cum crește, am atins maximul: sunt campion, vicecampion, titular la echipa națíonală. dar afară pot ajunge la una dintre echipele de top. Ăsta e obiectivul”, ne-a declarat, foarte serios, fundașul stejarilor.
Inevitabil discuția curge către recentul test România-Argentina, 17-24.
„Am fost aproape de o victorie după un meci bun. Am întâmpinat niște probleme care pot părea nesemnificative. Dar care au contat.
Puțină lume știe că mulți dintre, cei din campionatul intern, noi nu am jucat niciodată în nocturnă și am avut probleme cu vederea, mai ales că eu am avut de transformat multe lovituri.
Dar sunt mulți jucători cu ochelari în echipă. N-am făcut decât un antrenament pe noul stadion Arcul de Triumf.
Nu sunt scuze, dar sunt realități de care ne-am lovit. În competițiile oficiale și de club, niciodată n-am jucat la lumina reflectoarelor”, surprinde Melinte. Chiar nu s-a discutat despre aa ceva public, o temă neatinsă de media. O facem noi acum. Războiul FR Rugby – MTS face victime. Acum chiar jucătorii naționalei.
„Visul meu e să joc la un nivel mai înalt în Franța, să ne calificăm cu naționala la Cupa Mondială 2023, să treacă pandemia să fim sănătoși cu toții”, încheie Melinte, poreclit de colegi Meli.
De săptămâna viitoare pleacă la noul club, alături de familie, printre care și fetița de doar două luni.
Rugby-ul românesc produce încă jucători de calitate, marea problemă e cine vine din urmă. Sau dacă mai vine cineva.
„Am deja 24 de ani, dar mulți zic că sunt tânăr. Am avut o echipă destul de tânără la acest meci, dar parcă la 24 de ani e cam mult. La 19-20 poți avea această titulatură”, o declarație care ne pune pe gânduri și ne face să conștientizăm tot mai tare pericolul care ne paște: unde este generația care vine din urmă?
Mai vine sau nu? Aflăm curând.
Care echipă de vis din ultimul sfert de secol e mai bună?
Vezi rezultate
Introdu cuvântul căutat și apasă ENTER